duminică, 22 ianuarie 2017

 

 O persoana vie si iubitoare, pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala. Nu cauta perfectiunea, altfel nu va curge niciun fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni "neiubitor". Oamenii care cauta perfectiunea devin neiubitori, nevrotici. Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul de langa ea sa fie perfect. Barbatul incepe sa aiba pretentia ca femeia de langa el sa fie perfecta, doar pentru ca ea il iubeste pe el si el pe ea. De parca ar fi comis un pacat. De acum trebuie sa fie perfecti, de acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lor, brusc, doar din cauza relatiei lor?
De acum nu mai pot fi oameni? Trebuie sa devina supraoameni? Natural este imposibil sa devii supraom, asa ca oamenii devin falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru. In numele dragostei, oamenii devin niste prefacuti. Prin urmare: nu cere niciodata perfectiunea! Nu ai niciun drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nicio obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste (cu adevarat) este un miracol. Fii impresionat de miracol! Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste in viata lor. Nu sunt preocupati de dragostea si bucuria ei, sunt mai  interesati de incursiunile in alte ego-uri.
    Fii preocupat de bucuria ta! Sa nu te intereseze nimic altceva decat bucuria ta, toate celelalte sunt neesentiale. Atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii, astfel de la bun inceput vei inchide toate portile. Nu te astepta la nimic. Daca se iveste ceva in cale, fii recunoscator, daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca, pentru ca nu ai asteptari.
Urmareste-i pe oameni, cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu ii multumesti niciodata, iei lucrurile astea ca si cum ar fi de la sine inteles ca asta este treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca nu simti gratitudine, nu creste dragostea.
Dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de un climat de dragoste, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari.
    In loc sa te gandesti cum sa faci ca sa primesti dragoste, ofera! Oamenii sunt mai preocpupati cum sa apuce sa ia, nu sa dea! Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca aproape nimanui nu ii face placere sa dea.  Chiar daca dau, se asteapta la ceva in schimb. Dragostea a devenit un targ. Dau putina dragoste, doar ca sa primeasca mai mult, in felul acesta pierd mai putin decat ofera.
Copacii infloresc, nu este o afacere. Stelele sclipesc, nu este o afacere. Nu cer nimic in schimb. Natura este cel mai bun exemplu de daruire fara sa iti ia nimic in schimb.
Da si nu astepta sa primesti!  Da! Incepe sa dai! Iubeste oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta este o fiinta unica, arata respect pentru aceasta unicitate.
DA, FARA NICIO CONDITIE, ATUNCI VEI STI CE INSEAMNA DRAGOSTEA!

joi, 5 mai 2016


Circul în general cu metroul și deși nu privesc oamenii insistent, pentru că nu vreau să par vreo ciudată care se uită fix la cineva, îmi mai atrag atenția fetele aranjate, curate, îngrijite. Sunt feminine.

Îmi atrag atenția fetele finuțe...îmbrăcate elegant, simplu. Îmi plac unghiile mari deși eu nu îmi pun unghii false, dar îmi plac. ..apreciez un machiaj finut ...fără mult fard, blush, gene false ..că  naiba- e zi, mergem la facultate, serviciu...etc, la nunți sau petreceri ce ne mai punem în plus?

Dar ceea ce nu îmi place deloc...Este când văd o fata aranjată glorios cu mult fond de ten, de zici ca și.a tras glet...uneori chiar chit...și gene false până la sprâncene , unghii mari și ascuțite de zici că e pe mătură , nu în metrou....și te uiți la încălțăminte că este murdară. Mai fetelor,  o doamna /domnișoară nu iese neîngrijită din casă. O doamnă este atentă la toate detaliile și este impecabilă.

  Lăsați gletul și curățați-vă pantofii, zic.

sâmbătă, 23 aprilie 2016


   Nu pune la suflet femeie când totul ți se pare greu, ridică ți capul din pământ și zâmbește. Ziua de azi nu va fi la fel ca cea de mâine. Îmbrățișează totul cu dragoste. Problemele se rezolvă mereu, trebuie doar sa îi dai timpului timp. Doar moartea e ireversibilă, poate nici ea.

   Când totul ți se pare negru, amintește ți că soarele răsare în fiecare zi...chiar dacă nu îl vezi din cauza norilor. Pune.ti capul pe o pernă și memorează doar lucrurile frumoase din tot ce ai trăit...uită tot ce e urât. Nu te încărca, nu urî pe nimeni.

 Zâmbește mereu și spune.ti în oglindă că nimic nu va mai fi la fel, pentru că ai devenit mai puternică în timp și nu te.a doborât nimic. Ești puternică , frumoasă  și așa vei fi mereu,  indiferent prin ce treci. Așa ești clădită, sa fii stâlpul pe care se spirijină toți. Dacă nu te simți iubită, pleacă! Nu sta în loc pentru cineva care nu te apreciază.

Ridică.te mereu, chiar și atunci când nu mai poți, ridică.te, iubește.te și fii fericită pentru tot ceea ce ești!

vineri, 22 aprilie 2016




  De ce nu se insistă pe lucrurile bune și benefice oamenilor din jurul nostru, dar insistăm fără să ne dăm seama pe lucrurile, care , poate fac rău persoanelor dragi nouă? Am rămas foarte des dezamăgită de persoane la care nu mă așteptam și mi se tot spune să nu mai am așteptări, dar nu vreau sa mă schimb. Nu vreau să cred că trăim într.o lume unde oamenii sunt toți la fel- meschini, răi,  egoiști...nu vreau să cred că nu mai există în jurul meu, în afară de prietenele mele,  persoane care sunt bune și care vor sa ajute și pe alții, nu doar pe ei.

  Nu vreau să cred că nu putem scoate ce e mai bun dintr.o persoană,  dacă noi suntem buni cu ei. Nu spun despre mine ca sunt o ființă bună care nu face rău nimănui. Probabil fără să vreau. ..și eu fac rău oamenilor pe care îi iubesc, dar măcar pot avea scuza că nu e ceva voit.

  Chiar nu vrem sa conștientizăm că pe undeva comportamentul nostru egoist face rău altor oameni care au așteptări de la noi? Ce ne costă sa fim conştienți de ceea ce spunem sau facem? De ce nu dezvoltăm partea bună si frumoasă a noastră? Pentru că am fost mereu dezamagiți de ceilalti ? Păi şi e corect ca şi noi să dezamăgim la rândul nostru? Plătim cu aceeaşi monedă? Şi dacă cel pe care il dezamăgim este la fel cum eram noi înainte de a fi dezamagiți? Vrem să îl învățăm noi cum stau lucrurile în lumea asta? Păi cine suntem noi să îi învățăm pe alții, că oamenii te pot dezamagi? Si de ce tocmai noi sa dezamăgim, noi care am simțit cât de dureros este să fii dezamăgit de un om drag sufletului nostru?

  Eu nu vreau sa ma schimb. Ma voi considera fericita chiar si atunci cand printre zeci de dezamagiri, voi gasi o persoana care face tot ce poate pentru a.i face fericiti si a.i ajuta si pe cei din jur.

marți, 22 martie 2016


  Ti.am facut cafea, din obisnuinta.  Am pus doua cesti de apa de parca ai mai fi prin preajma.  Nu ca as dori sa fii aici, e pur si simplu robotizarea creata. Am facut asta  mult timp si apoi...am ramas doar eu... singura. M.am obisnuit si cu singuratatea, dar nu m.am dezobisnuit de tine. Nu inca.

  Am reusit sa te scot din circulatia venoasa si cea pulmonara. Nu te mai respir, nu imi mai curgi prin vene, dar...inca esti in organul cel mai important -creierul . Te.am scos din inima, dar creierul imi arunca amintiri. Nu stiu de ce, pentru ca pana sa ne despartim era un razboi total intre el si miocard. Inima tinea cu tine, dar nu pentru ca meritai tu, ci pentru ca te iubeam eu. Creierul in schimb imi arata cat de trista a devenit relatia si imi urla intr.una ca nu suntem fericiti...avea dreptate, dar acum?

  Acum  parca ar vrea sa ma faca sa rad desi nu este hilar . Imi arata doar imagini frumoase din timpul relatiei ca sa imi faca dor. Dar nu am dor de tine , am dor de ce era frumos intre noi - franturi, clipe. Cu asta ne hraneam. Nu ne puteam da mai mult. De frica...sa nu ramanem saraci.

  Plecasem de la cafea. Am cu cine s.o impart, dar nu am chef. Vreau totul pentru mine. Vreau sa fiu eu, a mea, sa.mi ofer cafea, rasfat, dragoste, sa ma iubesc.

marți, 1 martie 2016


Eu , tu ce REPEDE ne pierdem,  desi cumva ne regasim mereu...

Eu te privesc tacand si sper ,Tu ma privesti de parca.i ieri..

De parca i maine...sau poate in niciun fel...La fel si eu .

Ne impotrivim mereu- ori dragostei ori noua...

Si vrem o lume noua. A mea, a ta...a noastra...

O vom crea? O vom avea ?

Sau ne vom pierde iar si iar pana ce nu ne.ar mai pasa?

Daca ma pierd ma vei gasi?

Pentru ca eu te.as cauta...si te.as lua...oriunde ai fi.

Ma vei iubi? Pentru ca eu n.as inceta...nici de as muri.

Hai zi, ma vei iubi?

luni, 29 februarie 2016


Mult timp am trait in umbra, in loc sa merg prin viata fiind eu ...fara sa ma ascund fara sa fiu "omul-umbra", care nu este decat o aparitie  de o clipa, eram persoana pe care ti se parea ca o vezi, dar cand intorceai privirea...nu existam.  Nu stiu cum gresim atat de mult nerealizand ca viata noastra este pretioasa si trebuie sa o traim dupa bunul plac, fara constrangerile societatii si fara zabrelele puse de anumite persoane care se apreciaza pe ei, nu si pe ceilalti.  Mult timp am trait amortita, adormita, dopata, nestiind cat este de frumoasa realitatea, fara sa realizez cat poate fi de frumoasa viata dupa "el".

Este ca o gura de apa in desert, ca oxigenul cand esti intr.o cladire plina de fum, dai de oxigen si te bucuri ca ai reusit..,ai supravietuit, ai renascut, esti alt om...respiri si simti tot ceea ce poti fi tu si nu ai vrut pentru ca l.ai lasat pe el sa se ocupe de tine, de timpul tau, de spatiul tau...l.ai lasat sa ia controlul asupra vietii tale, sa ia deciziile pentru tine...iar atunci cand puneai piciorul in prag era revoltat, deranjat.

Ar trebui sa ne iubim mai mult, sa ne apreciem mai mult. Sa ne respectam mai mult, atat pe noi insine, cat si pe cei din jur.  "Persoanele ne dezamagesc pentru ca avem prea mari asteptari..." normal ca am asteptari daca ma iubesc. Normal ca am asteptarea sa fiu tratata cu respect, daca ma respect. Normal ca vreau sa fiu apreciata, la fel sau putin mai mult  decat ma apreciez eu.  Nu este o cerere ...este un criteriu dupa care ma ghidez. Este ceva ce tine de educatie, de bun simt.

Daca tu consideri ca nu poti oferi asta, esti liber sa mergi mai departe . Eu pastrez in viata mea doar persoane care stiu sa ofere respect, incredere, intelegere, apreciere...daca nu poti sa.mi oferi asta, lasa.ma sa plec.


Sa fii om e lucru mare.
   Perversitatea e "o calitate" a curvelor si a oamenilor slabi. Eu Nu numesc curva o femeie care intampina multe dezamagiri si incearca sa.si gaseasca persoana potrivita/ fericirea. Cine sunt eu sa judec? Cine sunt eu sa spun asta despre o persoana in locul careia nu am fost niciodata?

  Eu numesc curva acea femeie fara scrupule, acea femeie care nu are constiinta, careia nu ii pasa de nimeni in afara de ea, adica o persoana saraca. Nici macar nu o pot numi rea, cel mai bine spus este saraca. O persoana care nu va stii niciodata cum sa fie multumita cu ce are, care va fi frustrata si isi va dori mereu ce au ceilalti. Cu tristete spun ca le privesc cu mila. O persoana care isi pune ambitia sa ia ce "apartine" altcuiva nu este demna de dispret, ci de mila.

   Pt mine asta inseamna curva, o persoana perversa care iti rade in fata.  Nu ma refer doar la femei, ci si la barbati. Barbatii slabi care nu au incredere suficienta in ei sau care se ajuta / folosesc de anumite persoane ca sa treaca prin viata, greutati, dezamagiri, suferinta. Asta inseamna sa fi slab. Sa minti, sa manipulezi ca sa poti obtine ceea ce iti doresti. Sa minti atat de mult incat sa nu iti mai cunosti povestea reala. Asta inseamna sa fi slab, fara caracter, sarac.

   Persoanele sarace pot provoca multa suferinta oamenilor, daca li se permite. Persoanele de genul acesta nu trebuie lasate sa traiasca printre oameni simpli pentru ca in general un mar stricat...imbolnaveste si marul de langa el. Pe astfel de oameni nu ii poti schimba decat daca observa ei ca acest comportament este unul gresit si in general ei nu pot vedea mai departe de lungul nasului . Cand lasi pe cineva sa te manipuleze, devii la fel de stricat ca marul de langa tine. Si devii  la fel de vinovat ca ei, pe langa faptul ca devii "vinovat" de orice li se intampla in viata.

   E greu sa fi om. Am auzit o vorba care spune tot : " am intalnit multe persoane, dar prea putini oameni".  As vrea sa fim cat mai multi oameni, sa ne ajutam intre noi, sa intindem o mana celor care au nevoie, sa nu criticam, sa nu dorim ceea ce nu ne apartine. Sunt o persoana iluzionista, visatoare care isi doreste ca lumea in care traieste sa fie una mai buna.
E pacat atunci cand colegii se ataca intre ei, pacat cand femeile se lupta intre ele...

   Eu stiu ca voi fi inconjurata doar de oameni minunati, ca voi avea o viata minunata si ca Dumnezeu sau Universul  ma va feri de asa oameni , de saracia sufletului si de capcana timpului.

joi, 14 mai 2015

   Nu inteleg de ce exista persoane care considera ca daca esti cu ele intr-o relatie, le apartii intru totul. Adica este ok sa faci compromisuri sau sa mai lasi uneori de la tine ca sa fie bine, dar nu poti lasa o persoana sa se comporte cu tine ca si cum te-a castigat la loto sau te-a cumparat.

 Nu poti sa consideri ca iubesti o persoana si in acelasi timp sa ii ingradesti libertatea. Cand iubesti, lasi omul liber. Tocmai pentru ca il iubesti ii oferi aceasta alegere de a sta langa tine... sau nu. Daca alege sa ramana langa tine e pentru ca te iubeste, iar de nu, inseamna ca nu te-a meritat.

 Daca inchizi o persoana in colivie din frica de a nu o pierde, se va ofili ca o floare dupa ce e taiata din gradina si nu este pusa in apa... si relatia nu va duce nicaieri. De pierdut o vei pierde sigur. Nu tii pe nimeni langa tine cu forta, fie vor sa fie acolo, fie nu.

   Sunt o persoana libera, nu imi place sa fiu inchisa, sunt claustrofoba, nu pot sta intre 4  pereti singura. Am nevoie de oameni ca sa supravietuiesc, am nevoie de prieteni, am nevoie de natura, de aer, de soare...cu cat iti doresti mai mult sa ma inchizi, cu atat ma incapatanez mai tare sa scap dintre gratiile create de tine.

   Cand iubesc, ma dedic intru totul persoanei iubite si nu imi doresc nimic altceva... dar pentru a fi asa, am nevoie sa crezi in mine. Daca nu poti face asta, atunci nu esti bine-venit in viata mea. Nu am nevoie de acuzator, judecator si calau. Am nevoie de iubire, protectie...uneori protectie chiar si fata de mine, respect, sustinere, sprijin, intelegere...Daca nu imi poti oferi aceste lucruri, atunci exista un singur drum, Exit se numeste.

   Eu sunt eu si desi ma pot schimba pentru cineva, nu o voi face pentru ca nu e normal acest lucru. Nu cer sa te schimbi nici tu, este simplu, te incadrezi in tipul de persoana pe care o doresc langa mine...sau nu. Restul ...e tacere.
 

sâmbătă, 10 ianuarie 2015



 Iubire sau obsesie?

  O relatie frumoasa la inceput devine toxica pe parcurs. De ce? Mai bine zis de ce ii permitem partenerului sa ne manipuleze? Iubirea e frumoasa chiar si cand nu mai e frumoasa relatia?

  De ce ne agatam de o relatie care nu aduce decat nefericire si durere? De ce tot timpul iertam acuzatii nefondate ale partenerului si jigniri ( violenta verbala) ? Chiar nu ne cunoastem adevarata valoare?

  Eu stiu ca merit mai mult, stiu ca nu ma pot baza pe cineva care azi ma acuza ca am mintit sau ca am inselat fara dovezi chiar, cand eu nici macar nu am iesit din casa...Adica "helauu"! Te-am inselat pe skype si te-am mintit pe facebook? Ce planuri de viitor iti poti face cu un individ care nu stie decat sa se umileasca si sa tina cont de frustrarile lui?

   El se vede un nimic, tu incerci sa il faci sa inteleaga ca pentru tine el e totul, dar nu reusesti pentru ca in paranoia lui el nu se ridica la inaltimea ta...pai atunci de ce sa insisti sa cobori tu la nivelul lui? De ce nu ramai acolo, la inaltime, sa fi fericita cu tine insati, sa te iubesti, sa te valorezi si sa nu lasi niciun barbat care in aparenta este  "macho", dar in realitate este doar o fiinta nesigura ,sa fie mai presus de fericirea ta?

   El nu este decat un egoist, care nu va face nimic altceva decat sa dea cu tine de pamant, sa te aduca la nivelul lui, pentru ca numai asa poate lupta cu tine. Iubirea nu e o lupta, e o completare, iubirea inseamna respect, incredere, libertate, iubirea nu inseamna sa tinem partenerul priponit in ograda si sa il scoatem in oras doar ca sa ne priveasca ceilalti si sa ne mandrim cu ce avem alaturi de noi.

   Cand iubesti nu manipulezi. Nu il faci sa faca exact ce vrei tu, ci il intelegi, il apreciezi, il sustii, il ajuti , il motivezi, il ajuti sa se descopere, il ajuti sa se iubeasca, sa se valoreze, ii dai incredere in propriile forte...nu il reduci la tacere, nu il tii inchis, nu ii stirbesti personalitatea, nu il faci sa se simta un nimic. Acel om este doar un egosit manipulator care nu e fericit cu viata pe care o are si tot ce vrea este sa nefericeasca si pe altcineva.

   Femeie, cand vezi un mic semn ca barbatul de langa tine este egoist, lasa-l! Pleaca de langa el... Nu merita. Il iubesti, speri ca se va schimba si ii dai o sansa, inca una, si mereu inca o sansa pentru ca iubirea inseamna bunatate, inseamna iertare...corect, dar pana cand? Sunt rare cazurile in care cineva se schimba... si nu spun sa nu acorzi o a doua sansa, toti meritam o a doua sansa, dar atat. Nu a treia, nu a patra...pentru ca el deja stie ca orice ar face si orice ar spune, tu il primesti inapoi. Deja stie ca el e slabiciunea ta, ca el te poate manipula sa-l ierti mereu, iar acel om nu merita sa fie iertat. El isi cladeste fericirea temporara pe nefericirea ta permanenta. Da-ti o sansa si priveste-te. Cand a fost ultima data cand te-ai privit in oglinda si radiai de fericire? Acum mult timp, nu? Pai acorda-ti sansa de a fi fericita si lasa omul de langa tine sa plece. Nu te merita.

Meriti mai mult, poti mai mult.